Ioan Talpes, fost sef al SIE, amorseaza o noua bomba in emisiunea lui Radu Moraru, Nasul, de la B1TV: spagile de zeci si sute de milioane de euro

DATA: 11-11-2008

EMISIUNEA: NAŞUL

POSTUL: B1TV

ORA: 20:00

MODERATOR : RADU MORARU

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct, rog colegii să mi spună când sunt pregătiţi să dăm şi noi o dezvăluire istorică. Invitatul meu din această parte este domnul Ioan Talpeş. Bună seara!

Ioan Talpeş: Bună seara!

Radu Moraru: Mi-aţi adus aici o ordonanţă care mi-a tăiat respiraţia.

Ioan Talpeş: Nu am vrut să fac asta.

Radu Moraru: Noroc că am mai multe respiraţii. O să discutăm de această ordonanţă, dar vreau înainte să vă întreb dacă dezvăluirea asta pe care aţi făcut-o în „Caţavencu“, e o dezvăluire pentru mine ca ziarist, chiar dacă Academia Caţavencu este o revistă cu umor, dar e şi renumită pentru anumite dezvăluiri şi investigaţii. Dumneavoastră aţi dat o bombă acolo.

Ioan Talpeş: Nici nu mai ştiu. Dacă aţi găsit-o, înseamnă că nu a explodat încă.

Radu Moraru: Nu ştiu, dar acolo este o acuzaţie. Ziarul apare mâine, noi presa îl primim cu puţin înainte. Deci Academia Caţavencu printr-un interviu foarte bun pe care Eugen Nistodor i l-a luat domnului Ioan Talpeş face multe dezvăluiri. Una dintre ele se referă la o şpagă colosală, cum nu s-a mai vorbit în România. De ordinul zecilor de milioane, 70 de milioane de euro.

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Mamă! Şpagă, România – ca să se ştie, şpagă de 70 de milioane de euro. Atenţie, nu vorbeşte cineva, analist, ziarist, o spune unul dintre cei mai importanţi oameni politici şi unul dintre cei mai importanţi oameni care au condus serviciile secrete în România. Şi aţi nominalizat o singură persoană.

Ioan Talpeş: Trebuie să văd cum e scris acolo, pentru că eu îmi amintesc cum am spus. Am spus aşa, de cele 70 de milioane, aşa cum se vorbeşte, deci de cele 70 de milioane de euro.

Radu Moraru: Vă citesc exact, ca să nu greşim. E istorică descrierea, nu e însă dezvăluirea noastră, aceea o păstrăm în câteva minute. La un moment dat, domnul Nistodor nu ştiu ce îl întreba, dar e important şi ce spune reporterul. „De ce nu a făcut nimic Ion Iliescu, dar Adrian Năstase?” „Adrian Năstase cum să îl dea pe Dinu Patriciu în gât, cum, că erau pe aceeaşi mână. Chiar nu se sesizează”, spunea domnul Ioan Talpeş. „Chiar vreţi să ştiţi cum s-a făcut şmecheria aia?” Reporter: „Iar mă manipulaţi cu vreo poveste mică?” „Să vezi ce poveste mică îţi dau”, spune Ioan Talpeş. „Cea mai mare şmecherie de după revoluţie. Eram la Washington, domnul Ion Iliescu, eu şi domnul Mihai Tănăsescu. Şi mă trezesc dimineaţa cu un funcţionar american care spune: „Aveţi un fax“. Mă uit, „dar nu îmi este adresat. Nu sunt eu Tănăsescu“. „Ştim cine sunteţi, de aceea vi l-am adus”. Ce eraţi atunci, domnule Ioan Talpeş?

Ioan Talpeş: Eram şeful Administraţiei prezidenţiale şi consilier pe probleme de apărare şi securitate.

Radu Moraru: Deci americanul ştia cui i-l duce. I se cerea lui Tănăsescu acordul de a semna ordonanţa în favoarea lui Dinu Patriciu. Trebuia semnat pe loc ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Dinu Patriciu. În ce an eram?

Ioan Talpeş: În octombrie 2003.

Radu Moraru: Deci octombrie 2003 – Washington, Adrian Năstase – Dinu Patriciu.

Ioan Talpeş: Nu, ei erau în afara Washington-ului.

Radu Moraru: Da, dar era vorba de ordonanţa de urgenţă…

Ioan Talpeş: Numărul 118 din 2003, 24-10-2003.

Radu Moraru: Staţi că mai am de citit. „Trebuia semnat pe loc pentru ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Dinu Patriciu. Mă duc la Tănăsescu, spune domnul Ioan Talpeş. „Domne, gândeşte-te, nu semna!”

Ioan Talpeş: Da. I-am dat-o în mână, s-a uitat la ea şi am văzut că vrea să semneze. Şi i-am spus, domnule Tănăsescu, eşti tânăr, domne, cum să semnezi asta, e păcat de dumneata! Nu vezi ce înseamnă? Înseamnă că scoţi din ceea ce ar trebui să fie al românilor 600 de milioane de dolari. Cu ce drept?

Radu Moraru: Să aducem aminte că sunt 600 de milioane de dolari pe care o firmă o avea datorie către statul român, trebuia să plătească banii la bugetul statului.

Ioan Talpeş: Niciuna din alte firme nu beneficia de această chestiune, deci ca să fim foarte clari că se făcea un avantaj.

Radu Moraru: Iar prin această ordonanţă statul spunea nu mai vreau să îmi dai tu, firma respectivă, banii pe care îi datorezi, ci le transformăm acele datorii în acţiuni ale statului la firma respectivă. Ca şi cum aş spune eu celor care au firme astăzi, mergeţi la stat şi spuneţi statului cât am să îţi dau? 100 de milioane. Ia o acţiune.

Ioan Talpeş: Mai grav este că mare parte din astea, aproape două treimi, erau accize. Conform legii existente la data aceea în vigoare, Guvernul nu avea dreptul să se atingă de accize. Ştiţi de ce? Lumea nu ştie de ce e vorba. Când mergi şi cumperi de la pompă, el costă să zicem 2,5 lei. Restul până la 3,5 lei e acciză.

Radu Moraru: Deci nu sunt banii lor.

Ioan Talpeş: Da. Sunt banii noştri.

Radu Moraru: Deci ei îi încasează şi trebuie să îi dea la stat.

Ioan Talpeş: Da. Iar statul trebuie să facă din astea drumuri, să întreţină oameni cu handicap şi cămine speciale.

Radu Moraru: Poate să fie ca o deturnare de fonduri. Dar cine era funcţionarul ăla american, cum a ajuns faxul ăla la el?

Ioan Talpeş: Am întrebat şi eu şi mi s-a spus că era şeful Administraţiei lui Blair House. Blair House este o Casă de oaspeţi a preşedintelui Statelor Unite, care este vizavi de Casa Albă, iar noi fusesem cazaţi acolo. Era delegaţia condusă de preşedintele Ion Iliescu şi fusesem cazaţi.

Radu Moraru: Asta înseamnă că americanii au aflat în secunda doi când a venit faxul.

Ioan Talpeş: Păi dacă ei mi l-au dat!? Problema era dedicaţia şi asta m-a şi surprins.

Radu Moraru: Şi i-aţi spus aşa: „Domnule, gândeşte-te, nu semna! Domnule, nu e treaba mea, e a lui Adrian Năstase”. A răspuns Tănăsescu. „Sunt membru al Guvernului, nu îmi permit să nu semnez”. „Uite, merg cu matale până în pânzele albe dacă nu semnezi”, a spus Ioan Talpeş. Şi totuşi el a semnat.

Ioan Talpeş: Da. Chiar mai mult, pot să completez, am discutat, i-am spus uite, mai gândeşte-te o oră. De la Bucureşti îl sunau încontinuu. Mai gândeşte-te o oră. După o oră jumătate m-am întâlnit cu el. El a zis bine, mă gândesc. Zic ce ai făcut? Am semnat. Şi l-am întrebat, dar de ce ai semnat? Domne, eu nu pot să fac ca dumneavoastră. Dar de ce nu poţi să faci ca mine, despre ce e vorba? Zice, dumneavoastră sunteţi singurul care vă permiteţi aşa ceva. Nu ştiu ce a vrut să spună cu asta, dar cert este că a semnat.

Radu Moraru: Dar dacă nu semna, practic nu putea să intre în vigoare ordonanţa.

Ioan Talpeş: Dacă nu semna era discutabilă chestiunea, că mai erau câţiva oameni în Guvern care nu au vrut să semneze această lege, nu au vrut să fie de acord doar purtând semnăturile adjuncţilor. Adică adjunctului domnului Tănăsescu şi încă a unui adjunct. Dacă vă uitaţi pe ele este vorba de ministrul Finanţelor şi uitaţi este ministrul Economiei – Dan Ioan Popescu.

Radu Moraru: Mamă, mamă! Deci ministrul contrasemnează această ordonanţă, ministrul Finanţelor Publice, Mihai Nicolae Tănăsescu, şi ministrul Economiei şi Comerţului – Dan Ioan Popescu. Şi au semnat amândoi?

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Şi Dan Ioan Popescu?

Ioan Talpeş: Eu nu am fost la Bucureşti şi nici nu a fost în şedinţă de Guvern, dar sunt convins că da. Pentru că ştiu de la ce, mi-a spus un ministru al Guvernului că la un moment dat se blocase această discuţie pe legea respectivă. Presiune era, erau în şedinţă de guvern, dar se vedea că era o atmosferă de reţinere sau din partea unui personaj ostil semnării unei asemenea ordonanţe.

Radu Moraru: Şi noi am scos repede ordonanţa de urgenţă pe care o arătăm de data asta cu semnături. Vedeţi ce repede ne mişcăm? Ia uitaţi semnături, prim-ministru Adrian Năstase, contrasemnează ministrul Finanţelor Publice, Mihai Tănăsescu, şi ministrul Economiei şi Comerţului, Dan Ioan Popescu. Data, 24 octombrie 2003, numărul 118. Aşa trebuie să fie scris de mână. Ordonanţa se cheamă „Ordonanţă de urgenţă privind măsuri pentru reglementarea unor obligaţii bugetare ale Societăţii Comerciale Rompetrol Rafinare Constanţa, o afacere de care se ştia. 600 de milioane de dolari, datorii care însemnau accize datorate statului român au fost schimbate în acţiuni ale statului român la Rompetrol Rafinare Constanţa. Acţiuni în ce valoare?

Ioan Talpeş: Până aici lucrurile ar fi foarte interesante şi ar putea să reprezinte o discuţie dacă era legal sau nu. Dar putem mergem mai departe.

Radu Moraru: Da, aici vreau să merg mai departe, dar spuneţi ceva important în interviu. Sau doreaţi să faceţi o dezvăluire?

Ioan Talpeş: Nu ştiu, dar cred că este dezvăluire şi că aveţi obligaţia să continuaţi cercetarea. În ce acţiuni a fost transformată? În mod normal, 600 de milioane de dolari, la data aceea, în 2005, trebuia să fie mai mult de jumătate din capitalul declarat al lui Petromidia. Mult mai mult.

Radu Moraru: Sugeraţi că statul trebuia să devină majoritar la Petromidia?

Ioan Talpeş: De atunci şi până astăzi nu s-a trecut la nominalizarea nici unei acţiuni. Chiar mai mult…

Radu Moraru: Deci de atunci şi până astăzi nimic?

Ioan Talpeş: Nu. De atunci am văzut o declaraţie a unui oficial de la KazMunayGaz, prin care spuneau că ei au cumpărat activele de la Rompetrol Rafinare Constanţa, nu au cumpărat şi datoria pe care o avea Rompetrol Rafinare Constanţa la statul român.

Radu Moraru: Dar poţi să cumperi aşa ceva?

Ioan Talpeş: Sigur… Deci ce trebuia să dea firma statului român pe o firmă a domnului Dinu Patriciu în Elveţia. Nu ştiu cât e de reală firma, nu ştiu ce capital are, ce acoperire are pentru a plăti…

Radu Moraru: Domnule Ioan Talpeş, aţi aruncat ratingurile în aer. Facem un breaking news, colegii mei au pregăti şi audienţele. Cum o să vedeţi, noi venim cu afirmaţii pe care le susţinem.

Ioan Talpeş: Problema cea mai gravă este că nu doar Ioan Talpeş ştie asta. Sunt mulţi care ştiu, inclusiv persoane politice care s-au implicat în această chestiune sau care chiar au refuzat iniţial să o semneze, dar ei merg împreună.

Radu Moraru: Dar aşa cum le-aţi spus atunci şi ordinea face lumină, dar o luăm încet. Dacă am spus că suntem cel mai urmărit talk-show din România aşa este, suntem de 7 ani în top şi cifrele, pe care nu le fac eu în bucătărie, ele se fac de către un institut, iată ratingurile de aseară şi după cum ştiţi, sigur că meritul e al dumneavoastră, apoi preşedintele României care a trezit interesul a milioane de oameni şi noi că venim la serviciu seară de seară. Ştiu că e deranjant că trebuie să spui asta, dar o spunem mai ales pentru industria de publicitate din România pentru că sunt unii cărora nu le vine să creadă, deşi lucrurile astea, că suntem şi lideri de piaţă, se întâmplă de foarte mulţi ani. Bun, gata, ajunge. Cât era cifra acolo? 2,9 milioane. Bun! Continuăm emisiunea. Aţi făcut mai multe afirmaţii că în 2003 Guvernul în grabă dă o ordonanţă de urgenţă prin care 600 de milioane de dolari, pe care Rompetrol Rafinare Constanţa trebuia să îi plătească statului român, pentru că erau accize colectate de la populaţie…

Ioan Talpeş: Două treimi cel puţin erau accize.

Radu Moraru: Trebuiau aceşti bani daţi către statul român, care să facă drumuri şi aşa mai departe, banii aceştia, Guvernul de atunci, Adrian Năstase, hotărăşte prin ordonanţă de urgenţă să se dea… să se transforme în acţiuni…

Ioan Talpeş: Ordonanţă dedicată.

Radu Moraru: Da, doar unei societăţi comerciale, să se preschimbe în acţiuni. Despre ce procent a luat statul român la Rompetrol Rafinare Constanţa nici astăzi nu ştim.

Ioan Talpeş: Da. Chiar că mai spun că actualul care zice el că e prim-ministru şi după cum se comportă e orice, dar nu prim-ministru, deci actualul domn Călin Popescu Tăriceanu, nu ştiu cum se va mai numi după, a spus la un moment că el nu ştie de această chestiune. Că a fost întrebat cine e reprezentantul statului? Că trebuia ca statul să aibă un reprezentant dacă are acţiuni şi chiar avea şi nişte drepturi acolo. Şi a fost întrebat aţi ştiut…

Radu Moraru: Dar staţi că vă întreb eu una tare de tot. Statul român, când s-a vândut acum către Kazahstan, nu trebuia şi el să spună dacă e de acord?

Ioan Talpeş: Da. Aici e problema, şi atunci Călin Popescu Tăriceanu a spus că pe el nu l-a întrebat nimeni. A fost foarte cinstit! Corect. În acelaşi timp l-a întrebat altcineva pe domnul Dinu Patriciu, şi domnul Dinu Patriciu spune, domne, dar nu eu eram cel care trebuia să informez statul.

Radu Moraru: Dinu Patriciu e tare, dacă a putut să nu întrebe statul când el cu statul aveau împreună o prăvălie. Au vândut-o.

Ioan Talpeş: La care băgaţi de seamă, 600 de milioane erau în 2005. Dacă vă uitaţi la capitalizarea firmei în 2005…

Radu Moraru: Pe scurt spuneţi că statul trebuia să devină majoritar prin această ordonanţă?

Ioan Talpeş: Da. Deci statul a luat de la stat şi a dat acestei firme.

Radu Moraru: Dar e atât de urgentă această ordonanţă, astfel încât trebuia găsit Mihai Tănăsescu care era cazat lângă Casa Albă?

Ioan Talpeş: Cum nu ştiu de ce era atât de urgentă?

Radu Moraru: Nu.

Ioan Talpeş: Pentru că fusese referendum cu Constituţia şi aceasta trebuia să fie adoptată înainte de adoptarea Constituţiei.

Radu Moraru: De ce?

Ioan Talpeş: Pentru că aşa avea dreptul la această ordonanţă. Altfel nu mai avea dreptul la o astfel de ordonanţă. Uitaţi-vă aici, Legea de revizuire a Constituţiei României nu 499, a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare pe data de 29 octombrie. Pentru dumneavoastră nu înseamnă nimic asta.

Radu Moraru: Deci trebuia înainte de 29 şi a fost dată pe 4 octombrie 2003. Milioane de români se uită la Naşul.

Ioan Talpeş: Uitaţi ce scrie aici, Legea de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul Oficial în termen de 5 zile de la adoptare.

Radu Moraru: Adică exact pe 29.

Ioan Talpeş: De ce atunci?

Radu Moraru: Pentru că altfel nu era valabilă ordonanţa. Incredibil!

Ioan Talpeş: Şi de aceea a fost şi amânată, vedeţi că e pe 24, de aceea Constituţia era ţinută. Ea trebuia să intre în vigoare.

Radu Moraru: Ca acea ordonanţă de scutire de datorii de 5 miliarde, care a fost dată exact înainte de a intra în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, iar noi când spuneam lucrurile astea analiştii ne înjurau pe noi.

Ioan Talpeş: Nu, dar aici este Constituţia, şi sunt documente pe care nu le-am falsificat nici dumneavoastră, nici eu.

Radu Moraru: Să citesc un pic, că am găsit şi expunerea de motive. Zice: „Societatea comercială este un mare contribuabil cu capital privat român, care deţine o cotă importantă din piaţa produselor petroliere“.

Ioan Talpeş: Deci, mare capital privat român. Că trebuie să vedem ce a rămas din chestiunea aceasta, pentru că a fost argumentul prin care s-a făcut asta.

Radu Moraru: Se dau nişte argumente economice pentru a salva societatea. În fine, o să citesc într-o pauză că sunt foarte multe şi să vedem ce primeşte poporul până la urmă prin faptul că i se iau 600 de milioane poporului, dar trebuie să primească ceva în mod normal.

Ioan Talpeş: Mai mult. Când s-a vândut, nici nu ştiu cum s-a vândut, pentru că din datele pe care le am totul s-a făcut prin altă formulă, nu prin vânzare din aceasta directă, vine cineva şi dă banii. Rafinăria a funcţionat cu petrol adus din Kazahstan. Atunci când s-a ajuns la suma pe care cei de la KazMunayGaz au crezut că asta e limita, atunci s-a oprit. Şi a spus, domne, de acum înainte este a noastră. Toată şmecheria aia cu 2,9 miliarde de dolari…

Radu Moraru: Deci înseamnă că Dinu Patriciu nu prea are miliarde. Asta sugeraţi?

Ioan Talpeş: Nu. Eu sugerez că totul s-a făcut astfel încât să nu se plătească niciun fel de impozit. Când eu am întrebat în Senat, că am făcut o interpelare către premier, mi s-a răspuns nu de domnia sa, că era prea mult, mi s-a răspuns, întrucât această vânzare s-a făcut printr-o firmă străină, de o firmă străină, România nu avea de primit niciun fel de bani.

Radu Moraru: Dar o altă bombă care zic că e la fel de mare. Spuneţi aşa, Mihai Tănăsescu a semnat.

Ioan Talpeş: Domnule Radu Moraru, iertaţi-mă. Nu vă amintiţi toată propaganda aia deşănţată în care toţi eram fericiţi că suntem proprietarii celei mai mari firme din Balcani şi peste noapte aflăm că nu e a noastră, că a fost vândută de cineva care avea în proprietate, mai mult nu numai că nu e a noastră, nu era nici înregistrată în România? Cum s-a produs asta nu ştie nimeni, pentru că dacă ar fi fost înregistrată în România trebuia să plătească impozite ca mine, ca dumneavoastră.

Radu Moraru: Deci nu a plătit impozit? Dar mai e grav faptul că statul român nu a fost întrebat, că aici … dumneavoastră aveţi probe pentru tot ce spuneţi?

Ioan Talpeş: Categoric! Cum adică statul român nu a fost întrebat? Cum pe ăia care îi controlează, pe ăia care vând şi ei în gang îi prinde imediat, dar asta nu s-a putut? Şi totuşi un senator, Ioan Talpeş, a făcut pe chestia asta 3 interpelări şi nimic.

Radu Moraru: Acum îmi explic de ce aţi fost atât de înjurat în anumite publicaţii ani la rând.

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Dar ştiţi ce spune domnul Ioan Talpeş aici? „Mihai Tănăsescu a semnat. Banii ăia daţi PSD era un mizilic”. Vă referiţi la contribuţia lui Dinu Patriciu?

Ioan Talpeş: Nu. Aici lipseşte ceva şi aici este incorectitudinea…

Radu Moraru: Staţi să vă spun ce spune: „…banii mulţi i-a luat însuşi Adrian Năstase”.

Ioan Talpeş: Nu, nu cred că am zis aşa. Eu cred că am spus aşa, şi anume că cel care lua interviu spune, e vorba de banii ăia cu care s-a plătit campania PSD. Şi am zis nu, ăia sunt altceva, dar aşa cum se vorbeşte, e vorba de 70 de milioane. Nu am certitudinea asupra sumei care s-a împărţit. Deci o persoană ca mine… eu am spus că în ce priveşte contribuţia lui Dinu Patriciu la campania PSD din 2004, lucrurile sunt clare. S-a dovedit că a dat bani.

Radu Moraru: Da, dar sume rezonabile. Cât a dat şi în partea cealaltă.

Ioan Talpeş: Adică la liberali.

Radu Moraru: Da.

Ioan Talpeş: Chestiunea la care m-am referit eu aici venea din discuţiile pe margine. Iar când se ajunge la discuţiile pe margine, credeţi-mă că sunt oameni foarte bine informaţi fără să se ajungă la proba reală. Dar dumneavoastră, vă întreb ceva, credeţi că cineva risca atât de mult doar pentru a-şi ajuta în campanie partidul?

Radu Moraru: Eu nu cred că cei trei care au semnat aici riscau. Cei trei care au semnat aici ori au fost mari patrioţi ai ţării, dorind să facă bine ţării prin această ordonanţă şi trebuie văzut dacă scutind de datorii au fost, deci au fost ori cei mai naivi oameni din lume, ori pentru ce să semnezi pentru 600 de milioane de dolari?

Ioan Talpeş: Nu ştiu. Nu îmi dau seama, pentru că eu fiţi sigur că nu aş fi semnat.

Radu Moraru: Voi citi şi expunerea de motive, dar atenţie, Mihai Tănăsescu a semnat, cu toate că l-aţi avertizat să nu semneze.

Ioan Talpeş: Da, dar omul mi-a spus direct şi mi-a spus clar: „Domnule Ioan Talpeş, dumneavoastră vă puteţi permite, eu nu îmi pot permite. El e şeful Guvernului şi nu am ce face“.

Radu Moraru: Şi mai avem o ordonanţă la fel de spectaculoasă, dar mai avem ceva, îl avem pe Adrian Năstase. A dat un drept la replică în urma emisiunii de aseară şi aici îl rog pe Adrian Năstase să mai dea un drept la replică, pentru că subiectul din această seară este devastator de bombastic şi de tot comparativ cu mărunţişul pe care l-a spus preşedintele la un moment dat. Preşedintele a făcut afirmaţia … că l-am întrebat, domne, ce aţi vrut să spuneţi cu chestia aia, doi comunişti, ce a păţit poporul acesta, ce vină are poporul de trebuie să voteze între doi comunişti. Traian Băsescu a spus, am vrut să arăt că eu mi-am făcut banii pe mare şi nu de la partid. Şi Adrian Năstase s-a zburlit tot şi ne-a dat acest drept la replică pe care vă invit să îl urmăriţi. Însă Adrian Năstase ne-a făcut o reclamă, cum a început, a spus, „daţi repede pe Naşul să vedeţi emisiunea“. Mulţumesc, domnule Adrian Năstase, noi suntem consecvenţi, dăm dreptul la replică, dar vă aşteptăm şi mâine cu un drept la replică pe măsura dezvăluirilor din această ordonanţă. E posibil să nu fie, staţi să mă mai uit o dată, e posibil să nu fie semnătura lui Adrian Năstase? Pentru că întrebarea mea pentru domnul Adrian Năstase, pe care o formulez public, este dacă aţi luat şpagă la semnarea acestei ordonanţe sau după semnare, sau dacă aveţi ştiinţă ca cineva să fi luat şpagă în urma acestei ordonanţe, sau dacă a luat partidul şpagă, sau de ce aţi semnat această ordonanţă, dacă nu e vorba de şpagă? E posibil, dumneavoastră mai ţineţi minte semnătura?

Ioan Talpeş: Da, e Adrian Năstase.

Radu Moraru: Dar Ion Iliescu a spus ceva, i-aţi povestit? Ce reacţie a avut?

Ioan Talpeş: Să ştiţi că domnul Ion Iliescu, de multe ori atunci când presiunile erau foarte mari şi probabil că altul era raportul de putere şi se duceau discuţiile respective, nu a intervenit. Domnule, ştiu ei la Guvern ce fac, ceva în genul acesta. Şi în parte avea dreptate.

Radu Moraru: Adică Ion Iliescu sugera că fiecare răspunde pentru ce face şi semnează.

Ioan Talpeş: Şi avea dreptate, pentru că cred că vă amintiţi că aceste documente au pornit toate într-un dosar pe care eu l-am prezentat domnului Ion Iliescu, şi domnul Ion Iliescu iniţial mi-a spus: „Ştii foarte bine că aşa au stat lucrurile?“ Şi am spus, „domnule preşedinte, nimeni nu poate să spună 100%, dar eu am nişte documente care mi s-au adus de oameni care au calitatea de a produce aceste documente sau să cunoască documentele. Deci hai să dăm drumul la aceste documente, să fie cercetate“. Şi atunci s-a creat acel dosar special care a fost trimis la Ministerul Justiţiei, la Procuratura Generală, la Ministerul Economiei şi la Ministerul de Finanţe. Ca să se cerceteze şi să se vadă de ce e vorba în acest dosar.

Radu Moraru: Şi atunci s-a ajuns la cererea care a dus la începerea cercetării penale?

Ioan Talpeş: A lui Dinu Patriciu cu firma respectivă.

Radu Moraru: Dar Dinu Patriciu aici dacă e cerere… ştiţi cum e? Dacă i-a dat statul român, Guvernul.

Ioan Talpeş: Dumneavoastră ştiţi că aveţi dreptate, chiar şi faptul că a luat banii cu neruşinare. Radu Moraru: Nu, aici nu mă bag.

Ioan Talpeş: Dar de ce nu, că până la urmă Guvernul i-a dat. Guvernul trebuia să nominalizeze o persoană, o personalitate care să reprezinte în conducerea Rompetrol Rafinare Constanţa. Nu a nominalizat. Aici Guvernul este vinovat clar, pentru că a semnat o ordonanţă pentru o firmă într-un moment în care era Consiliul Concurenţei, erau multe consilii care nu permiteau dedicaţii de felul acesta, că atunci vrem şi noi dedicaţii. 2. Statul nu a intervenit să ne spună, suntem de acord, eu partid, eu Călin Popescu Tăriceanu, eu statul român, sunt de acord cu vânzarea lui Rompetrol Rafinare Constanţa. Dar a spus că nu a ştiut de ea.

Radu Moraru: Că Dinu Patriciu ca om de afaceri a reuşit să aibă pile atât de mari, astfel încât să primească o ordonanţă de urgenţă cu dedicaţie şi în opoziţie, că Dinu Patriciu liberal era în opoziţie pe vremea lui Adrian Năstase prim-ministru.

Ioan Talpeş: Da, dar să ştiţi că era un grup care s-a aflat mereu la putere şi grupul ăla continuă să se afle mereu la putere. Îşi găseşte explicaţia într-o gaşcă, ca nişte dependenţe pe nişte servicii de informaţii româneşti şi nu numai.

Radu Moraru: Staţi să luăm pe rând. Stăm toată noaptea, dar mai avem o ordonanţă care justifică ce spuneţi dumneavoastră, continuitate la putere. Avem expunerile de motive, avem întrebările şi aştept ca premierul României, Adrian Năstase, aşa cum a reacţionat bărbăteşte la ce a spus preşedintele României, să reacţioneze la fel şi să spună românilor de ce a semnat acea ordonanţă de urgenţă cu miniştrii săi de atunci, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu. Avem şi acuzaţia de şpagă. Avem declaraţia foarte interesantă a domnului Călin Popescu Tăriceanu. Hai să luăm dreptul la replică al lui Adrian Năstase, ca să vadă românii cum ar trebui să ia atitudine Adrian Năstase, şi mâine, în urma acestor dezvăluiri mult mai spectaculoase decât ce a spus Traian Băsescu, hai să vedem dreptul la replică al lui Adrian Năstase.

Adrian Năstase: Am solicitat un drept la replică pentru a corecta două minciuni rostite de Traian Băsescu în cadrul emisiunii. Prima vizează afirmaţia lui, şi citez: „Este adevărat, spre deosebire de Adrian Năstase, eu nu aduceam salariul acasă de la partid, ci îl aduceam de pe mare. Nu am trăit din munca de partid, ci am fost un membru de partid”. Nu vreau să comentez în ce măsură simplii membri de partid erau toţi trimişi la Anwers ca reprezentanţi ai României în străinătate, e o altă chestiune pe care nu vreau eu o să comentez sau în orice caz nu acum. Dar mi se pare inadmisibil ca din nou în această campanie în care s-a implicat Traian Băsescu să mintă cu neruşinare. Am aici cartea de muncă pe care aş dori să o arăt celor care vor să vadă aceste elemente din care rezultă foarte clar că în perioada 1973 şi până în 1989 am lucrat numai la instituţii ale statului. Trei luni la Ministerul de Externe, după care am fost dat afară în 1973, pentru raţiuni pe care nu le comentez, şi apoi la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, unde în 1989 avem un salariu în calitate de cercetător ştiinţific principal de 3560 de lei. Am avut, aici se pot vedea toate gradaţiile pe care le-am primit. Foarte greu se ajungea, datorită unei piramide din cercetare, la un nivel mai înalt. Am trecut însă prin toate etapele de cercetare timp de 17 ani. Traian Băsescu spune despre privatizările din România, pornind de la Compania Energetică Naţională, proiect aflat acum în discuţie. „Am făcut eroarea cu PETROM, a făcut-o Guvernul Adrian Năstase şi nu că a privatizat rafinăriile sau pompele de distribuţie, ci că a dat resursa naturală“. Acum care este adevărul şi am să vă arăt un document pe care am să vă rog să îl prezentaţi în detaliu. E vorba de un plan de acţiune pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri, e vorba de un memorandum care este semnat de către Traian Băsescu, un memorandum către Mugur Isărescu şi vreau să vă arăt ce scrie în acest memorandum din 1999-2000. „Guvernul României”, se spune aici, „a aprobat privatizarea Companiei Naţionale PETROM”, iar mai interesant este faptul că apare aici foarte clar angajamentul. Împrumutatul va vinde, în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la PETROM, astfel încât acţiunile deţinute de stat să reprezinte mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. În realitate, chestiunea legată de privatizarea PETROM, aşa cum se vede este pornită, este un angajament al Guvernului din care făcea parte Traian Băsescu. Privatizarea realizată ulterior, cum spune el, de Guvernul Adrian Năstase este de fapt o punere în aplicare a unui angajament pe care Traian Băsescu l-a luat. Şi atunci cum îndrăzneşte omul ăsta să vină să mintă în permanenţă la TV? Acestea erau cele două aspecte pe care am dorit să le comentez.

Radu Moraru: Am revenit. Adrian Năstase s-a supărat pentru această chestiune şi prompt a demonstrat cu cartea de muncă.

Ioan Talpeş: Ceea ce este real, aşa era până în ’89. şi era colaborator la Asociaţia de Drept şi Relaţii Internaţionale.

Radu Moraru: Bun. A făcut aceste precizări. Vine şi bomba noastră, dar acum ne-a luat domnul Ioan Talpeş cu bombele astea. Mă uit aici, am găsit ce însemnau cele 600 de milioane de dolari şi vă citesc: „Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se prevede reglementarea obligaţiilor bugetare ale Rompetrol Rafinare Constanţa reprezentând TVA, accize, contribuţia la fondul special al drumurilor publice, majorări de întârziere, penalităţi, penalităţi de întârziere datorate şi neachitate de societate în cuantum de aproape 20 de mii de miliarde de lei, echivalentul a peste 600 de milioane de dolari.” Deci aş cere şi eu de la domnul Adrian Năstase, aş fi cerut să nu plătim TVA, să nu plătim penalităţi de întârziere, accize.

Ioan Talpeş: Ştiţi ce este foarte interesant, că nu pot să nu fac această completare. Ce am auzit după aceea? Fusese sau i se propusese şi domnului Miron Mitrea să semneze. Şi asta de ce? Pentru că domnul Miron Mitrea era ministru al Transporturilor şi după cum vedeţi acolo problema respectivă…

Radu Moraru: Uitaţi depunerea de motive de cine e semnată, dar domnul Miron Mitrea a refuzat.

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Expunerea de motive, iar la final pe ultima filă prim-ministru Adrian Năstase. Singurul care a făcut expunerea de motive. Dumneavoastră aţi spus tot în interviul din „Caţavencu“ că doi miniştri ar fi trebuit să facă puşcărie cel puţin.

Ioan Talpeş: Normal.

Radu Moraru: Dar premierul? Că aici semnează singur expunerea de motive.

Ioan Talpeş: Păi nu ştiu? Orice discuţie se opreşte în Parlament. Să o luăm de la capăt pentru că dacă acum vor fi votaţi aceiaşi oameni…

Radu Moraru: Nu era în ’90. În 2003, firmele din România erau luate de puricat rău de tot, pentru că foarte mulţi se plângeau că trebuie să dea bani în campanie. Veneau Finanţele şi spuneau băiatu’, dai bani unde trebuie? Păi n-am! A, n-ai, ia de aici. Şi le treceau câte o nu ştiu ce!

Ioan Talpeş: Vă referiţi şi la domnul Dinu Patriciu cu asta?

Radu Moraru: Nu. Domnul Dinu Patriciu a fost la norocoşi, lui i s-a dat ordonanţa de urgenţă. În 2003. Dar mai e o ordonanţă de urgenţă, trebuie să o dăm şi pe asta. Doamnelor şi domnilor, start. Ordonanţa 53 din 2005. 25 august 2005. Vara, cred că pe riviera franceză pe litoral a gândit-o cine a gândit-o şi când s-a întors au dat-o. De la Monaco probabil. Ordonanţa este de fapt o ordonanţă dată privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar şi al contabilităţii publice.

Ioan Talpeş: Citiţi mai departe. De ce? Pentru găsirea unor fonduri disponibile în vederea constituirii unui fond special cu care urmau să se finanţeze activităţile de integrare ale României în Uniunea Europeană.

Radu Moraru: Da. Deci atunci au luat ordonanţa de unde luăm bani ca să facem acest fond, ca să avem bani să ne integrăm şi din acest fond….

Ioan Talpeş: Da. Vedeţi cu câtă bună-credinţă s-a pornit acţiunea?

Radu Moraru: Şi în această ordonanţă, aici fiind în 2005, ia să vedem cine a semnat? Deci toate partidele, fiţi atenţi! Este incredibil pasajul. Ordonanţa numărul 53 din 2005, 25 este ordonanţă?

Ioan Talpeş: Da, ordonanţă de urgenţă.

Radu Moraru: Dar nu scrie de urgenţă. Deci căutaţi-o la ordonanţe, că e simplă.

Ioan Talpeş: E şi mai grav, dacă e numai ordonanţă.

Radu Moraru: E şi mai grav!?

Ioan Talpeş: Pentru că vedeţi, ordonanţă a unui personaj, care poate să fie şi prim-ministru, îşi permite să corecteze o lege şi să o completeze.

Radu Moraru: Vă rog să filmaţi aici, incredibil! Se dă secţiunea a 5-a prin care o simplă ordonanţă spune că secţiunea a 5-a se va ocupa de interpretarea legii. Interpretarea legii. Adică cu un mezelic de ordonanţă poţi să interpretezi legea. Ca să vedeţi unde face trimitere. „În cadrul articolului din Ordonanţa de Urgenţă 249 pe 2000 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru produse petroliere, expresiile următoare se interpretează după cum urmează…:”. Deci ăştia dau ca să interpreteze legea. Şi atenţie cum se interpretează: „…expresia produse petroliere livrate se referă la produse livrate pe piaţa internă”.

Ioan Talpeş: Ălelalte nu mai erau livrate. Zburau.

Radu Moraru: Deci alea care sunt date la export nu sunt livrate. Este demenţial! Schepsisul era, îmi spune domnul Ioan Talpeş că trebuia să se plătească un cent pentru fiecare baril exportat. Sau la fiecare produs că se exporta benzină, motorină, alte produse?

Ioan Talpeş: Da, şi la fiecare erau stabilite…

Radu Moraru: Nişte accize. Deci erau nişte bani din nou datoraţi statului.

Ioan Talpeş: Nu accize, că aici nu era problema, ci trebuia să plătească cei care exportau, din venitul lor. Deci nu veneau de la populaţie, dar erau impozite către stat.

Radu Moraru: Da. Şi practic ce au zis, băi, de banii ăia vă scutim.

Ioan Talpeş: Este şi mai grav, îşi permiseseră să nu îl plătească până atunci. Şi de asta se dă ordonanţa, că a intrat într-o stare de criză, că se aduna.

Radu Moraru: Şi cam de câţi bani e vorba?

Ioan Talpeş: Vreo 400 de milioane de dolari. Nu am date exacte.

Radu Moraru: Dar dacă nu sunt 400, sunt 300?

Ioan Talpeş: Categoric.

Radu Moraru: Ordonanţa din 25 august 2005. Cine credeţi că era la guvernare atunci? Şi asta e dată pentru Petromidia? Exporta?

Ioan Talpeş: Categoric. Dar e dată cu dedicaţie şi asta. Pentru că dacă ne uităm atunci cine mai funcţiona în România în materie de prelucrarea ţiţeiului veţi vedea că e Petromidia. Era pe butuci şi era în Moldova, iar în rest asta era.

Radu Moraru: Semnează premierul Călin Popescu Tăriceanu, 2005 şi contrasemnează ministrul Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu. Bucureşti, 25 august 2005.

Ioan Talpeş: Deci uitaţi-vă despre ce lege e vorba. E tot ordonanţă de urgenţă care apoi a fost transformată în lege, dar care apoi a fost dată în decembrie anul 2000. Deci din decembrie 2000 nu s-a plătit şi ajungem în 2005.

Radu Moraru: Decembrie 2000 era venirea noului Guvern Adrian Năstase.

Ioan Talpeş: Da. O chestiune din asta in between sau între.

Radu Moraru: Credeţi că la asemenea contracte de sute de milioane, întreb, că zicea domnul Adrian Năstase că ştiu să joc foarte bine rolul naivului, credeţi că se ia şpagă?

Ioan Talpeş: Nu cred.

Radu Moraru: Nici eu. N-are cum! La sute de milioane de dolari cum să se ia şpagă?

Ioan Talpeş: Ştiţi de ce nu e? Pentru că, după cum vedeţi, acea întreprindere aparţinea statului. Pentru că statul avea mai mult de jumătate acţiuni la ea. Şi era normal ca statul să degreveze statul. Deci până aici ar fi putut fi o logică. Dar mergem mai departe şi vedem că cine o vinde e Dinu Patriciu. Nu numai că o vinde…

Radu Moraru: Aici e şi Călin Popescu Tăriceanu. E un triunghi. E Călin Popescu Tăriceanu şi centrează şi el la Dinu Patriciu. Deci ca să fim conspirativi aşa, e o piramidă.

Ioan Talpeş: Nu, greşiţi. E singură. Continuă politica lui Adrian Năstase.

Radu Moraru: Adică ar fi şi aici o legătură?

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: E un fel de Triunghiul Bermudelor aşa, în sensul că şi Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu au intrat în politică în bermude.

Ioan Talpeş: Deci pentru politica românească, Triunghiul Bermudelor ştiţi de ce? Pentru că din toate cutremurele realizate de persoanele respective au ieşit miliardarii cu care ne lăudăm astăzi. În niciun caz din ce au făcut ei nu au ieşit cele 16-17 milioane de sărmani.

Radu Moraru: Un fost şef de servicii secrete face multe dezvăluiri, dar toate din această seară duc la Triunghiul Bermudelor: Adrian Năstase - Călin Popescu Tăriceanu - Dinu Patriciu. Ce e interesant că pe Dinu Patriciu l-am văzut pe vremuri când intra în politică în bermude. Deci avem 3 oameni care umblau în bermude, doar că aici e vorba de bani mulţi, foarte mulţi. Aproape un miliard de dolari.

Ioan Talpeş: Asta la vedere.

Radu Moraru: Asta din ordonanţe. Domnule Călin Popescu Tăriceanu, mai sunteţi în România? Verificaţi pe la aeroport dacă nu cumva a plecat în concediu domnul Călin Popescu Tăriceanu, pentru că în mod normal… asta e greu de găsit ordonanţa. Colegii mei caută, dar o să o găsească.

Ioan Talpeş: Acum nu am inventat-o eu. Că sunt cazuri în care apar ordonanţe.

Radu Moraru: Dar nu trebuie să apară şi în Monitorul Oficial?

Ioan Talpeş: Cred că da.

Radu Moraru: Aoleu, ştiuţi când intra în vigoare? Şi aici era urgent. S-a dat pe 25 august 2005. „Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.” 3 zile? Deci trebuia până pe 29 august.

Ioan Talpeş: Da, adică atunci când românii vin din concediu să găsească lucrurile rezolvate. Dar am mai spus despre ce e vorba în ordonanţă? Pentru că aşa pot fi induşi în eroare oameni de
bună-credinţă. Uite, domne, ce a pornit Guvernul!

Radu Moraru: Da, titlul ordonanţei este hai să facem rost de bani pentru integrarea europeană, dar de fapt este hai să vedem cum îi lăsăm pe unii să nu bage banii.

Ioan Talpeş: Doar pe unii.

Radu Moraru: Aproape un miliard, două ordonanţe care fac aproape un miliard. Bine, Călin Popescu Tăriceanu mai are şi de 5 miliarde, dar aici e cu dedicaţie, pentru că e prietenul său.

Ioan Talpeş: Aici nici nu trebuie acuzat, prietenul la nevoie se cunoaşte.

Radu Moraru: Da.

Ioan Talpeş: Acum dacă atâţia bani s-au dus, acolo sunt toţi banii domnului Dinu Patriciu care i-au venit de la KazMunayGaz?

Radu Moraru: Păi în topuri era trecut numai Călin Popescu Tăriceanu… ăăă Dinu Patriciu. Doamne, ce îi încurc, parcă ar fi fraţi. De când cu coada câinelui…

Ioan Talpeş: I-au tăiat-o!

Radu Moraru: Ne-au tăiat-o nouă. Dar cine ar mai putea să fie alături de Dinu Patriciu?

Ioan Talpeş: Nu ştiu, e o presupunere, dar dacă tot îi face cineva cuiva nişte avantaje pe seama statului, şi nu pe seama statului, ci pe seama contribuabilului român.

Radu Moraru: Păi de asta am citit, domnule Ioan Talpeş. În România, astăzi, toţi românii ştiu ce înseamnă dări, taxe. Pensionarii nu îşi permit penalităţi la banii ăia puţini pe care îi dă o dată pe an la finanţe. Pentru 5% reducere, este cea mai mare umilinţă. Le spune că dacă veniţi repede vă lăsăm cu 5% mai puţin. Nouă ne-au blocat conturile la televiziune la ordin politic, pentru că nu avem plătită în septembrie datoria din septembrie şi pentru că am atacat un om politic. Şi a doua zi ne-au închis conturile. În televiziune, unde sunt televiziuni care au datorii mult mai vechi. E greu să plăteşti chiar la zi. Deşi noi eram aproape la zi ne-au blocat. Şi ăştia dau ordonanţă de miliarde.

Ioan Talpeş: După ce nu îi blocase timp de 5 ani.

Radu Moraru: Da. Şi de asta am citit, că e important ca oamenii să înţeleagă că aceste expuneri de motive ale domnului Adrian Năstase, un document foarte important în care spune ce va face ordonanţa. Deci nu plătea TVA, nu plătea contribuţia la drumurile publice, majorări de întârziere, dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere. Asta e o ruşine naţională, semnată prim-ministru Adrian Năstase. Şi continuată apoi.

Ioan Talpeş: Dacă eu aş fi analist, nu aş putea să nu mă gândesc ce legătură au avut ei cu KazMunayGaz? Pentru că domnul Dinu Patriciu nici nu cred că a vrut să ia banii. Cred că a fost o pregătire care trebuia să ducă la KazMunayGaz, pentru că acum nu se explică.

Radu Moraru: Nu m-am prins.

Ioan Talpeş: Păi nu putem să excludem şi o asemenea variantă. Să nu fie cumva domnul Dinu Patriciu puşculiţa unui joc chiar strategic?

Radu Moraru: Îl faceţi din ditamai miliardar un cărător de geantă?

Ioan Talpeş: De ce nu?

Radu Moraru: Nu cred.

Ioan Talpeş: În cazuri din astea mari geanta e mare.

Radu Moraru: Nu. Pe domnul Dinu Patriciu eu l-am cunoscut în ’90, l-am urmărit, e un tip greu, mai greu decât Călin Popescu Tăriceanu, dacă mă întrebaţi pe mine.

Ioan Talpeş: Nu. Avea o legătură mai serioasă decât domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Radu Moraru: Aici vă referiţi la vreo conexiune cu vreun serviciu special?

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Serviciu secret?

Ioan Talpeş: Nu aş spune serviciu secret, cu persoane care au fost în serviciu secret. Pentru că aici e problema în care se greşeşte mereu. Serviciile nu sunt amestecate. Sunt persoane care au fost în serviciile respective şi care îşi permit după aceea să joace ele în economia românească, în politica românească, în finanţele româneşti.

Radu Moraru: Dar nu în numele acelui serviciu sau în numele statului?

Ioan Talpeş: Nu. Sunt în stare să fure chiar de la servicii sau să se folosească cu ceea ce au cunoscut la servicii sau cu dosare de la servicii ca să rezolve asta.

Radu Moraru: Dumneavoastră sugeraţi că s-a creat o oligarhie instrumentată de oameni foşti în servicii? Româneşti şi străine?

Ioan Talpeş: Categoric şi una şi alta, şi şi-au dat şi mâna. Pentru că atunci când se joacă economic oamenii încep, haide domne, construim o altă lume. Ce e chestia aia România? Problema care pe mine mă frământă de fiecare dată este de ce întotdeauna „ce este problema aceea România”? Ce e cu naţionalismul acesta? Trebuie să privim Europa. Dacă şi eu aş găsi români de-ai noştri cărora să li se ofere aceleaşi şanse în Ungaria, Polonia, Bulgaria, Franţa. Dar tot ce se întâmplă pe o formulă din aceasta de europenizare, de mondializare se produce prin înstrăinarea valorilor şi de către cine? De aceia care până la un moment dat au fost obligaţi să le protejeze, iar după aceea au încercat ei să se privatizeze cu ele.

Radu Moraru: Păi atunci merg mai departe pe raţionamentul dumneavoastră, practic înseamnă că au fost ajutaţi să ajungă acolo ca să desăvârşească un plan.

Ioan Talpeş: Nu ştiu la ce vă referiţi! Ei deja erau acolo, până în ’89. Şi după aceea, atunci când s-a privatizat totul în concepţie, odată cu privatizarea gândirii nu… şi atunci ăia de la fabrică au gândit în felul lor, cei de la Gostat în felul lor.

Radu Moraru: Aţi numi asta trădare?

Ioan Talpeş: Categoric! Nu poate fi judecată în alţi termeni. Nu poate fi gândită în alţi termeni. De ce credeţi că mereu au fost atacate serviciile? Ca instituţii, şi nu persoanele? Nu oamenii?

Radu Moraru: Eu aş mai spune ceva, încă o dată că Ioan Talpeş este fost şef de servicii secrete.

Ioan Talpeş: Al SIE şi în afară de asta am fost consilier pe probleme de siguranţă naţională. Şi în afară de asta, la ora actuală sunt senator şi încerc să reînnoiesc mandatul la colegiul 7 din Bucureşti. Şi le spun oamenilor că în niciun caz nu voi face pact cu cei care fac aşa ceva şi că ei nu sunt slujiţi doar dacă li se dă apă la canalizare. Şi lucrul acesta e bun, dar dacă au oameni care au conştiinţa, forţa şi credinţa ca să se bată. Pentru că aici e vorba de miliarde, ce discutăm în seara asta, miliarde care au fost furate de la ei. Care în mod normal i-ar fi putut ajuta. Şi la pensii! Chiar şi pe profesori!

Radu Moraru: Şi când îl vezi cum se văicăreşte: nu sunt bani! Dar sunt bani aici, bani aici.

Ioan Talpeş: Foarte mulţi bani care în loc să se ducă acolo unde ar fi trebuit să se ducă, s-au dus cu dedicaţie.

Radu Moraru: Dar oamenilor ăstora nu le-a fost teamă când au semnat? Mihai Tănăsescu, Adrian Năstase singur aici.

Ioan Talpeş: Păi am spus că deja din datele pe care le aveam eu în şedinţa de guvern a existat un blocaj. Le-a fost teamă, că ştiau că fac ceva în afara logicii.

Radu Moraru: Nu i-a fost teamă lui Adrian Năstase?

Ioan Talpeş: Se pare că nu!

Radu Moraru: Luăm o scurtă pauză. Ne întoarcem cu elemente… Vă spuneam că e o seară interesantă. Vom veni cu primul om care a avertizat românii de pe acest scaun despre lovitura de stat. Aţi văzut aseară ce a spus preşedintele României, lovitură de stat. Vorbim după publicitate şi de dezvăluirea pe care o aducem noi, care este istorică, dar după publicitate! Am revenit. Nu am mai auzit asemenea acuzaţii făcute public nu de un oarecare, ci de un om care a condus un serviciu secret, un om care a fost consilier al preşedintelui României, Ion Iliescu, pe probleme de securitate, un om care este senator şi candidează pentru un nou mandat, ce colegiu?

Ioan Talpeş: Colegiul 7 sectorul 4, Bucureşti.

Radu Moraru: Triunghiul Bermudelor! Niciodată nu a formulat cineva cu atâta precizie şi să indice persoane cu o asemenea gravitate: Adrian Năstase – Călin Popescu Tăriceanu – Dinu Patriciu. Două ordonanţe semnate una de Adrian Năstase, una de Călin Popescu Tăriceanu, care în tot scutesc firma prietenului Dinu Patriciu al lui Călin Popescu Tăriceanu, de un miliard de dolari.

Ioan Talpeş: Adică KazMunayGaz, deşi toate porneau de la nevoia de a scuti o firmă românească.

Radu Moraru: Da. Am citit expunerea de motive. Încă o dată vă mulţumesc pentru numărul fantastic de mare. Sunteţi atât de mulţi şi asta e forţa noastră. Eu am vrut să demonstrez ceva, fac o dezvăluire sentimentală. Era un program de îndobitocire naţională. Ni se spunea în fiecare zi pe tot felul de canale că suntem proşti, că ne uităm numai la crime şi violuri, că suntem denaturaţi, că suntem un popor de mâna a 7-a. Or, orice om civilizat, şi eu cred că a fost un program de îndobitocire, un program gândit undeva. Ştiu, dar ca să nu vin fără probe, deocamdată nu spun. Şi am crezut foarte mult că românii nu sunt aşa. Şi o dovedesc aceste emisiuni tehnice. Au înţeles toţi. Înseamnă că nu suntem nici proşti, suntem responsabili şi cel mai mare exerciţiu pe care eu îl propun tuturor românilor care pot vota este să iasă la vot. Pe cine să voteze e treaba lor, dar să iasă la vot.

Ioan Talpeş: Da. Cred că e momentul acum să termine odată şi oamenii să înţeleagă că de ei depinde real. Îi vor alege pe acei care au făcut ce se spune, despre ce se vorbeşte.

Radu Moraru: Dar dacă se pregăteşte o lovitură de stat? Ioan Talpeş a venit la Naşul şi a spus se pregăteşte o lovitură de stat. A fost primul om care a avertizat de pe acest scaun, şi sigur că împreună cu dumneavoastră ne-am cam mirat. Era foarte nervos şi spunea se pregăteşte o lovitură de stat.

Ioan Talpeş: Asta era înainte de referendum. Şi trebuia, când a fost suspendat preşedintele.

Radu Moraru: Înainte de suspendare?

Ioan Talpeş: Da. Şi era evident că era o lovitură de stat. Am publicat chestiunile respective, am făcut o intervenţie în sensul acesta.

Radu Moraru: Preşedintele României a confirmat aseară la Naşul asta, mai mult. La momentul la care l-am întrebat, nu a vrut să spună tot, dar la un moment dat l-am întrebat: domne, dar acolo nu vi s-a întins şi o capcană? Şi mă refeream la faptul că a vrut în semn de protest faţă de ce i s-a întâmplat din partea acelei părţi a clasei politice să demisioneze. Tot dumneavoastră, în altă emisiune Naşul, aţi spus că îl rugaţi să nu demisioneze, pentru că ar fi urmat o lege prin care să fie blocat să mai candideze. Ioan Talpeş: Dar sigur, era căzut din drepturi pentru că, în conformitate cu Constituţia, cu toate legile şi cu cutumele unui preşedinte, un preşedinte este obligat să folosească toate mijloacele legale pentru că el nu a fost nominalizat acolo, el a fost ales. Nu avea voie să îşi dea demisia. Dacă nu se afla în incapacitate fizică.

Radu Moraru: Dar credeţi că a fost un sfat otrăvit?

Ioan Talpeş: Îmi e greu. Dar cred ceva, că dânsul este un personaj voluntar uneori şi cred că a avut această tentaţie. A spus, nu, domne, nu au ce să îmi invoce, mai bine mă prezint în faţa electoratului. Şi mă prezint şi eu.

Radu Moraru: Vă arăt un arc peste timp. Şi e lecţie pentru toţi oamenii politici de la liberali până la PSD-işti, să vedeţi ce spunea Călin Popescu Tăriceanu la câteva momente după suspendarea preşedintelui României. Noi ieri am revăzut această declaraţie. Avem acest prost obicei ca în timp să reurmărim nişte lucruri pentru că le înţelegem altfel. Hai să vedem această declaraţie.

Călin Popescu Tăriceanu: Parlamentul are dreptul constituţional de a-l demite pe preşedinte, deci orice declaraţie a lui Traian Băsescu de a susţine contrariul este falsă şi neavenită. Procesul de suspendare s-a încheiat. Repet, pentru cei care mizează pe faptul că scandalul politic abia acum va începe, procesul de suspendare s-a încheiat.

Radu Moraru: Ştiţi care a fost sentimentul meu urmărind această declaraţie? Parcă era un fel de 22 decembrie, omul parcă era redactor la TVR şi citea sentinţa. Acel celebru Marinescu care citea. Domnule Ioan Talpeş, aici nu am reuşit să scoatem de la nimeni, nici de la preşedinte, domne, ceva a fost acolo. Nu ştiţi nici dumneavoastră?

Ioan Talpeş: Nu ştiu.

Radu Moraru: Aici Călin Popescu Tăriceanu era sigur că s-a terminat cu Traian Băsescu.

Ioan Talpeş: Da. Cert este că eu mi-am dat seama că e un moment total, că deja era îngropat Traian Băsescu. Şi atunci am analizat şi am venit la dumneavoastră şi am spus, m-am adresat direct să nu demisioneze.

Radu Moraru: Şi aţi mai spus de o întâlnire cu Kondiacov.

Ioan Talpeş: Bine, aia fusese de atunci. Şi nu numai că se discutase, ci avusese loc. Chiar îl primise Călin Popescu Tăriceanu pe personajul respectiv, deşi eu nu cred că personajul respectiv are o atât de mare influenţă, pentru că am mai spus, el nu este în cercurile lui Putin sau Medvedev.

Radu Moraru: Da. Nu vreau să vă supăr când spun de audienţe. Încă o dată le afişez pentru că în piaţa de publicitate e un singur personaj foarte nervos pe emisiunea Naşul şi sigur că pune căţeluşii să ne atace. De ce? Pentru că nu vrea să respecte adevăratul clasament. Naşul, cel mai urmărit talk-show din România. Dezvăluirea pe care o avem vine, dar trebuie să respectăm dezvăluirile făcute de domnul Ioan Talpeş pentru că mi se pare mai important. Vreau să vă întreb acum ce diferenţă e între lovitura de stat de atunci şi cea care anunţă preşedintele că se pregăteşte acum?

Ioan Talpeş: Categoric de presupus aşa ceva. Acum urmează un moment, cel de la 30 noiembrie. Şi ameninţările sunt evidente la adresa preşedintelui că va trebui să numească din aşa-zisa majoritate care deja e negociată. Iar majoritatea negociată este PSD-PC-PNL şi UDMR.

Radu Moraru: Nu aveţi nicio ezitare?

Ioan Talpeş: Nu am nicio îndoială.

Radu Moraru: Bine, aici s-ar lega, Adrian Năstase – Călin Popescu Tăriceanu, nu ştiu unde e Verestoy? Dar aţi spus că Constituţia, şi aseară preşedintele a făcut referire la două articole, dacă îmi daţi un pic Constituţia să nu greşesc, deci articolul 85 spune următorul lucru, că preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Preşedintele a spus aşa, eu hotărăsc, acest om este la funcţia de prim-ministru. I se spune candidat pentru că până nu e votat de Parlament, nu poţi să îi spui premier. Deci îl numeşte pe premier, acesta îşi face un guvern, cu care se prezintă la votul de încredere în Parlament.

Ioan Talpeş: Da, sigur, e dreptul preşedintelui. Ştiţi ce este aici extraordinar? Constituţia aia a fost făcută pentru alt posibil viitor preşedinte.

Radu Moraru: Pentru un alt viitor preşedinte?

Ioan Talpeş: Şi trebuia să evite şi să scoată din prevederile anterioare delegarea către partidul care a câştigat.

Radu Moraru: Asta e o dezvăluire. S-a scos asta. Pentru Adrian Năstase era făcută Constituţia?

Ioan Talpeş: Nu cred. Cred că era unul de la Constanţa.

Radu Moraru: Gheorghe Dinu? Deci dumneavoastră spuneţi că s-a scos acea delegare.

Ioan Talpeş: Sigur. Deci e foarte clar aici, preşedintele stabilea.

Radu Moraru: Dar cine le-a stricat ploile, că dacă şi Constituţia României o construiseră pentru ce va urma?

Ioan Talpeş: Domnule, discutăm mereu despre românii aceştia. Nefericiţii aceştia şi în acelaşi timp despre românii care nu înţeleg sau nu ştiu ce. Ei înţeleg uneori momentele de criză fundamentală. Vă rog să mă credeţi că eu în 2004 am mers… ziceam domne, între două rele pentru că aveam şi eu o părere despre Traian Băsescu. Despre Adrian Năstase ce să spun, nu avem părere, adică părerea mea era la pământ, dar mi se spusese de către fostul preşedinte că după aceea partidul va intra, va face şi ştiţi că fusese proclamat preşedinte deja din septembrie, chemat la partid. Şi se părea că preşedintele Ion Iliescu e în măsură să controleze lucrurile în partid. Deci odată plecat Adrian Năstase, ajuns la Preşedinţie, partidul funcţiona pe nişte direcţii de curăţire şi de control. Ei, nu s-a întâmplat aşa şi până la urmă măria sa poporul este cel care a decis în 2004, chiar dacă jocurile păreau făcute.

Radu Moraru: Dar acum, deşi e Traian Băsescu, deşi s-a schimbat ceva la alegeri, deşi avem o opoziţie bleagă din punctul meu de vedere. Pentru mine opoziţie înseamnă ce faceţi dumneavoastră în această seară, aşa ar trebui să facă toţi cei care fac opoziţie, să arate cum fură cei de la putere banii publici sau cum îi dau cu dedicaţie.

Ioan Talpeş: Şi banii publici e puţin zis, banii alegătorilor.

Radu Moraru: Dar ce vreau să vă spun este că preşedintele făcea trimitere la o înţelegere prin care după alegeri, şi e şi o ameninţare pe care am să o citesc, care îi arată un fel de pisică lui Traian Băsescu, dacă nu face nu ştiu ce. Spune Dan Voiculescu într-o emisiune: „Dacă preşedintele Traian Băsescu, încălcând Constituţia, nu va accepta majoritatea parlamentară pe care probabil o vom forma în noaptea de 30 noiembrie şi o vom prezenta preşedintelui pe data de 2 decembrie, şi dacă preşedintele îndrăzneşte împotriva voinţei poporului să nominalizeze un prim-ministru din partea celor care se prezintă cu majoritate parlamentară cum scrie în Constituţie, probabil că se va întâmpla ceva. Nu vreau să anticipez, dar vreau să îi atrag atenţia că nu trebuie să considere că românii sunt simpli marinari pe vaporul domniei sale”.

Ioan Talpeş: Vedeţi, aici este o perfidă încălcare a realităţii. Ce spune aici? Că ei se vor întruni şi vor stabili o majoritate. Nu e adevărat. Preşedintele este cel care nominalizează prim-ministrul, candidatul la funcţia de premier, care începe negocierile. El are dreptul să facă majoritatea, nu domnul Dan Voiculescu cu domnul Dinu Patriciu, cu domnul Adrian Năstase şi cu ceilalţi.

Radu Moraru: Nu, dar aici chiar doream să îi spun, domnule Dan Voiculescu, aţi fost indus în eroare, Constituţia am luat-o şi noi…

Ioan Talpeş: Credeţi că a fost indus în eroare? El spune chestiunea asta, o susţine şi sunt posturi care susţin asta. Şi ei vor să implanteze în sufletul oamenilor o astfel de concluzie. Nu numai o concluzie, ci pur şi simplu asumarea unei formule care nu există în realitate. Deci se creează o stare de spirit.

Radu Moraru: Dar credeţi că se urmăreşte şi suspendarea preşedintelui?

Ioan Talpeş: Categoric! Păi dacă au făcut-o atunci, cum să nu o facă acum? Lucrurile au evoluat. Ar fi dezastruos dacă vom ajunge să credem că e doar o confruntare între cele două palate sau între două personaje, între Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu.

Radu Moraru: Dar între cine şi cine sunt taberele?

Ioan Talpeş: Dar e foarte clar, în acea oligarhie în care e Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Adrian Năstase, în care e Dan Ioan Popescu, în care sunt o grămadă.

Radu Moraru: Asta e gaşca de care vorbeaţi acum o oră?

Ioan Talpeş: Categoric! În parte controlată şi de alţii, dar ei au preluat controlul după aceea, devenind, cum să zic, mari oameni în economia română.

Radu Moraru: Dar de când se cunosc atunci oamenii ăştia? S-au legat de-a lungul timpului prin ordonanţe, prin fire? S-au constituit de la un moment dat în nu ştiu ce…?

Ioan Talpeş: Mulţi dintre ei se cunoşteau înainte de ’89, dar asta nu înseamnă nimic.

Radu Moraru: Nu, dar credeţi că la un moment dat s-au constituit într-o echipă din asta şi au zis gata, punem mâna pe ţară, pe resurse, pe tot. Nu ştiu?

Ioan Talpeş: Categoric! Lucrurile acestea au fost de la un moment dat dirijate. Şi au fost dirijate atunci când s-a ajuns la concluzia că totul e de jefuit. Iar pe fondul acesta că totul e de jefuit s-a încercat pur şi simplu doar liniştirea populaţiei cu tot felul de măsuri care nu însemnau decât raiul la limita existenţei şi pe fondul acesta nevoia de privatizare. Domnul Adrian Năstase a dat acel drept la replică în care spunea că din anul 1999 sau 2000 era această propunere. Categoric, PETROM trebuia să fie privatizată, se pune problema în ce condiţii?

Radu Moraru: Dar preşedintele a zis stai un pic că atunci, demult, cu PSAL 2, nu era vorba să dăm şi ce e în pământ.

Ioan Talpeş: Aşa este. Nu erau prevăzute rezervele. Or, să vă spun un lucru, eu atunci am vorbit, dar nimeni nu m-a luat în seamă. Am spus, domnilor, ştiţi cât reprezintă rezervele de petrol care sunt deja cunoscute prin faptul că a fost exploatat cât se putea exploata, iar la tehnologia pe care a avut-o nu s-a putut trece peste 40% din exploatare?

Radu Moraru: Am spus şi noi că nu se poate spune cu precizie cât de mari sunt pentru că ele erau mari.

Ioan Talpeş: Nu, că se şi ştia.

Radu Moraru: Da?

Ioan Talpeş: Sigur. Şi atunci se pune problema cum şi de ce ai făcut asta?

Radu Moraru: Domnule Ioan Talpeş, am peste 15 ani de presă, toţi după ’89, şi am şi o probă interesantă după, dar nici astăzi nu îmi vine să cred că poţi să dai o ordonanţă semnată de un guvern care se vrea responsabil, ordonanţă de interpretare a legii în care spui domne se cheamă livrare numai ce ai livrat la intern. La extern nu se cheamă livrare, ca să îi dai prietenului din copilărie un miliard.

Ioan Talpeş: Dacă o dai după o săptămână, după o lună, poţi să zici domne a fost o greşeală şi acum am reanalizat chestiunea, dar să o dai după 5 ani, când ordonanţa aceea a produs efecte, mă înţelegeţi?

Radu Moraru: Când alţii au plătit! Nu, dar să îi dai prietenului tău, se ştie Călin Popescu Tăriceanu şi cu Dinu Patriciu au apărut legaţi.

Ioan Talpeş: Mă rog! Radu Moraru: Cum să spun ca prieten poţi să îi dai dedicaţie la Radio Moscova, să îi dai o melodie, dar nu poţi ca prieten să îi dai prietenului tău ordonanţe de urgenţă care să completeze alea 600 de milioane cu alte sute de milioane. Iar pe domnul Adrian Năstase, care îl credeam foarte inteligent, nu ştiu cum de a rămas singur să semneze această propunere şi expunere de motive? Domnule Adrian Năstase, sunteţi oricând în emisiune, drept la replică. Trimit satelitul după dumneavoastră, unde vreau eu să vă ia o declaraţie. Domnule Dinu Patriciu, daţi-ne aici, spuneţi-ne ce v-a fost prin minte?

Ioan Talpeş: Dacă or să răspundă, ratingul dumneavoastră creşte.

Radu Moraru: Dar nu mă mai gândesc la asta. Mă gândesc la ce pe faţă e totul, pentru că ei sperau că aceste documente nu vor fi făcute publice.

Ioan Talpeş: Da, pentru că la noi nimeni nu ia în seamă şi culmea noi venim cu adevărat din comunism, unde nimeni nu şi-ar fi permis să facă un act contra legii. Şi atunci pe memoria fiecăruia mi se pare aproape imposibil să se producă aşa ceva.

Radu Moraru: Cât e ceasul? Să îmi spuneţi când trebuie să iau publicitate. Hai să luăm o scurtă pauză acum ca să venim după cu dezvăluirea. Că mai avem o afacere simplă, nici nu mai insistăm pe ea. Cum poţi să faci eforturi fictive şi îţi recuperezi taxe vamale. E un tip de afacere, dar deja ce mi-aţi dat în seara asta e senzaţional. Luăm pauză şi revenim cu o dezvăluire istorică! Am revenit, suntem în direct. Nu am avut niciodată o emisiune în care să fie atâtea dezvăluiri cu subiect, predicat şi mai ales subiect, că predicate s-au tot folosit. S-a furat, tunuri, şpăgi, dar Triunghiul acesta al Bermudelor aşa povestit nu l-am avut niciodată, iar aceste ordonanţe, una semnată de Adrian Năstase, una de Călin Popescu Tăriceanu, arc peste timp, arată că centrează bine aceşti băieţi. I-au centrat lui Dinu Patriciu o dată 600 de milioane de dolari, o dată 500 de milioane.

Ioan Talpeş: Dacă ei aduceau de acasă, de la ei, din moştenirile lor anterioare, era firesc.

Radu Moraru: Păi de unde să aducă, că aia a reuşit cu mătuşa Tamara să explice nişte sute de mii.

Ioan Talpeş: Aşa se face într-o ţară din asta în care lumea joacă.

Radu Moraru: Credeţi că l-aţi înfuriat rău pe Adrian Năstase?

Ioan Talpeş: Nu cred că are de ce.

Radu Moraru: Că am văzut că era supărat astăzi, m-a şi certat puţin, chiar m-a şi jignit pe blogul său, dar eu trec peste asta, nu sunt atât de important, dar era pentru o chestie mică, că a zis Traian Băsescu că el a luat bani de la partid. Domnule Adrian Năstase, dar dacă zic eu acum că ar trebui mâine să daţi o declaraţie publică în care să spuneţi de banii de la ordonanţa aia ceva, aţi luat? Că ce a zis Traian Băsescu e o picătură într-un ocean. Aţi luat şpagă, domnule Adrian Năstase, cum sugera la un moment dat domnul Ioan Talpeş, de multe 0-uri dolari? Sau cum aţi semnat dumneavoastră ordonanţele astea împreună cu domnul Călin Popescu Tăriceanu, de ajungeţi la aproape un miliard de dolari aşa, pentru prietenul Dinu Patriciu, chiar aşa? Şi Dinu Patriciu e tare. Nu ştiu dacă a luat ceva pe KazMunayGaz, dar a reuşit să ia de la Adrian Năstase şi de la Călin Popescu Tăriceanu un miliard. Şi de la noi.

Ioan Talpeş: Nu de la ei a luat!.

Radu Moraru: Corect. Ei au fost darnici cu banul nostru. Hai să o luăm pe rând. Dezvăluirea noastră. De ce am spus că e istorică? Pentru că o să vedeţi ceva şi, culmea, ne-a dat-o chiar Adrian Năstase. Astăzi m-a sunat Adrian Năstase şi am avut o discuţie, a cerut dreptul la replică. Pe Adrian Năstase noi l-am invitat de multe ori să vină în emisiune. Sigur nu şi-a găsit timp în program, dar ne-a rugat să trimitem o cameră să dea un drept la replică la ce aţi văzut. Nici nu mai ştiam ce a zis Traian Băsescu, adică mi s-a părut atât de neimportant, dar dacă domnia sa a solicitat suntem fair-play şi acordăm dreptul la replică. Noi îl aşteptăm acum cu un drept la replică pe cazul ordonanţei. Dar domnul Adrian Năstase a făcut o dezvăluire fără voia domniei sale. Ne-a arătat cartea de muncă, stimaţi telespectatori. Şi acea bucăţică, ca să vedeţi cum lucrăm noi. Noi avem spirit, suntem tineri. Nu trebuie să ne dea nimeni subiecte. De multe ori ne aduc aceşti oameni fără voia lor dezvăluiri. Noi lucrăm cu materialul clientului. Domnul Ioan Talpeş a venit cu materialul, domnul Cristoiu furnizează material, domnul Adrian Năstase furnizează materialul său. Şi noi suntem foarte atenţi. Niciun preşedinte din România, niciun serviciu secret din România nu poate să ne dea nouă teme. Cred că e invers. Hai să vedem dezvăluirea. Este istorică, fiţi atenţi numai. Uitaţi-vă pe cartea de muncă a lui Adrian Năstase. În cartea de muncă a lui Adrian Năstase, şi este chiar mâna domniei sale, după cum vedeţi, până în ’90 domnul Adrian Năstase a lucrat la respectivul institut de stat. Din ’90 lucrează la Consiliul Frontului Salvării Naţionale, apare pe cartea de muncă, încadrat prin transfer în interesul serviciului, conform articolului 69. Acum uitaţi-vă, în 1990, Adrian Năstase se transferă la un alt serviciu, Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Eu nu am ştiut că acest consiliu dădea bani. Deci plătea salarii. Şi atenţie, 1 ianuarie 1990. Deci nu se răciseră trupurile celor ucişi la revoluţie, românii încă se bucurau de faptul că au scăpat, iar unii luat deja salarii de la Consiliul Frontului Salvării Naţionale, de la 1 ianuarie 1990. Păi câtă spontaneitate a fost?! Cum te puteai gândi în România să iei salariu de la Consiliul Frontului Salvării Naţionale? Deci între Crăciun şi Revelion trebuie să faci aşa: cerere de transfer, hârtii şi aşa mai departe ca să poţi să te încadrezi la 1 ianuarie imediat. Mi s-a părut incredibil aşa ceva. Câţi or fi aşa în cărţile de muncă?

Ioan Talpeş: Nu, se poate să fie şi altceva, să fie completată mai târziu. Nu trebuie să le luăm pe toate în logica asta.

Radu Moraru: Orice în cartea de muncă înseamnă că ai încasat nişte bani. Chiar dacă era târziu cum spuneţi dumneavoastră. Domne, spune multe asta pentru istoria României. Repet, încă nu se răciseră trupurile, încă nu erau toţi îngropaţi. Şi erau oameni care se angajau la CFSN. Şi luau şi bani. Chiar dacă ulterior s-a făcut completarea, nu puteai să iei bani. Luai salariu de la CFSN? În prima zi? În 1 ianuarie 1990, gata, e serviciu. Mulţumesc Adrian Năstase pentru această carte de muncă pe care ne-aţi furnizat-o personal. Daţi repede pe blog mâine. Sunteţi obligat măcar pentru că aţi fost prim-ministru al României să spuneţi cum de aţi expus atâtea motive ca să scutiţi de atâţia bani pe Dinu Patriciu. Hai să mai vedem o dată cartea de muncă. Mâna lui Adrian Năstase este cea care arată respectivul lucru. Deci Adrian Năstase îşi prezintă propria carte de muncă la B1TV colegului de la ştiri. CFSN a fost următorul loc de muncă de la 1 ianuarie 1990 al lui Adrian Năstase care strică şi legenda. Aici se vede că Adrian Năstase din prima zi era acolo şi încadrat şi cu salariu. 1 ianuarie ’90, erau mulţi răniţi în spitale, iar românii încă mai credeau în revoluţie. Iar CFSN a fost ca un SRL până la urmă, ca la stat. Plătea bani. Nu mi-a venit să cred. A fost suspendat acest contract care a funcţionat 5 luni de zile. Se vede mai jos, 20 mai 1990 când domnul Adrian Năstase a intrat în…

Ioan Talpeş: Au fost alegerile.

Radu Moraru: Da.

Ioan Talpeş: Da. Cred că ar mai trebui ceva, ca să vedem cum s-au desfăşurat lucrurile sau cât de inteligenţi am fost noi sau cei care ne-au condus şi cum au evoluat şansele României. În 1993 o companie precum PETROM, dar mult mai mică, Mall din Ungaria, era evaluat cam la a 6-a parte din PETROM, neţinând cont de ce rezerve avea în Ungaria. Lucrurile au evoluat şi să vedem cât de inteligenţi au fost cei de la Budapesta şi cum şi-au jucat ei interesele. Pentru că recent au privatizat, dar spre deosebire de suma aceea atât de incertă care s-a dat pe PETROM şi care până la urmă dacă se fac toate adunările şi scăderile nu ajunge la un miliard, la Mall s-au plătit peste 20 de milioane.

Radu Moraru: Deci o companie de 6 ori mai mare decât Mall care s-a vândut cu 20 de miliarde, la noi s-a dat cu vreo 600 de milioane. Atenţie însă, Mall în pământ nu avea mare lucru. Ioan Talpeş: Şi atunci oamenii se întreabă de ce suntem în situaţia asta? Aici este o explicaţie. Şi trebuie să vedem la cine s-au dat aceşti 20 de miliarde, pentru că statul ungar era implicat clar în Mall. Ministerul Apărării din Ungaria avea categoric aproape 40% din Mall.

Radu Moraru: Colegii, ce aţi găsit! Daţi pe ecran. Deci practic domnul Adrian Năstase avea în calitate de referent de specialitate 1595 de lei la câteva zile după ce l-au împuşcat pe Ceauşescu. Trebuie văzut… practic scrie CFSN 6 mii de lei lua la vremea respectivă. Deci domnul Adrian Năstase lucra de mult acolo. Că legenda era alta.

Ioan Talpeş: Referent înseamnă grad de funcţionar public, nu politic.

Radu Moraru: Eu nu am nimic cu Adrian Năstase, dar eu zic să meargă să răspundă la ce emisiune are de gând, că nu ne facem un titlu de glorie dacă vine sau nu, dar mai sunt dezvăluiri. L-am avut invitat pe Victor Ciorbea. La un moment dat el a spus foarte clar, domne, am fost plecat afară şi de la Occident până la americani mi-au spus „dekaghebizaţi serviciile secrete“. Şi pentru asta trebuia să schimb şefii serviciilor.

Ioan Talpeş: Atunci înseamnă că cei care au vorbit cu domnul Victor Ciorbea nu ştia cui să se adreseze. Domnul Victor Ciorbea nu avea nici o calitate. La data aceea atât SIE, cât şi SRI erau subordonate preşedintelui României. În afară de asta, SRI mai avea acea nominalizare în Parlament. Dar SIE nu. Era subordonat direct preşedintelui României. Asta e una. Dekaghebizarea a fost o politică care s-a purtat în toate statele foste socialiste. Pot să vă spun că din punctul acesta de vedere în România lucrurile s-au petrecut destul de rapid. S-a încercat asta. E adevărat că să faci asta trebuie să şi ştii. Cine sunt cei care au reprezentat KGB sau ar fi dependenţi de KGB. Or, cei care erau dependenţi de KGB şi făceau parte din KGB au ştiut să îi monitorizeze pe alţii şi să dirijeze atacurile spre cei care nu avuseseră legături. Dar asta domnul Victor Ciorbea nu avea de unde să ştie. S-a vorbit despre lista aceea şi am văzut că vă preocupă.

Radu Moraru: Da. Pentru că am întrebat oameni care spun cam tot şi i-am întrebat de lista lui Severin, pentru că m-a preocupat şi atunci. Şi domne, unii se feresc. Când aud de lista lui Severin zici că au spus… nu ştiu.

Ioan Talpeş: E o chestiune mai sensibilă. Şi aş putea spune că sunt oameni pe această listă, oameni de onoare, care au crezut că servesc România. Şi am să vă spun acum cum s-a ajuns la această listă.

Radu Moraru: Celebra listă a lui Severin care spune aşa: sunt 2-3 şefi de partide care lucrează în servicii secrete străine şi câţiva şefi de ziare.

Ioan Talpeş: Da, dar nu erau numai ei în listă. Pentru că pe lista aceea erau şi oameni care serviseră, aşa au crezut ei şi sunt sigur că asta au făcut, România.

Radu Moraru: Serviseră, dar neştiind că sunt folosiţi?

Ioan Talpeş: Nu. Nu erau folosiţi de alţii, ci de fosta Securitate. Şi dacă îmi daţi voie am să vă spun despre ce e vorba. La un moment dat am fost chemat de domnul Constantinescu şi dânsul mi-a spus: ştii, e bine să ştim şi oamenii aceştia cine sunt şi ce sunt. Dar cei care aveau şi o consistentă reprezentare politică. Şi atunci eu i-am spus domnului Constantinescu, domnule preşedinte, domnul Ion Iliescu nu a cerut chestiunea aceasta. Hai să o lăsăm să treacă pentru că lumea aceasta era evident că era îndeajuns de explozivă ca să mai scoţi şi aşa ceva. Şi a spus, uite, cred că preşedintele României are dreptul să vadă asta. Şi eu i-am spus da, şi atunci m-am dus cu a doua demisie la domnul Constantinescu şi i-am spus, eu nu pot să vă dau asta, pentru că ştiu că introducerea listei respective într-un mediu politic va genera în România un scandal enorm sau va genera cu totul altceva, o pervertire a vieţii politice.

Radu Moraru: Deci dumneavoastră aţi frânat?

Ioan Talpeş: Am încercat. Şi când m-am dus cu această demisia la domnia sa, domnul Constantinescu mi-a spus, domnule Ioan Talpeş ţineţi demisia. În mod normal adjunctul meu nu avea dreptul să îi dea acea listă, chiar dacă o ceruse preşedintele României. Nu de altceva, dar eu erau şeful instituţiei.

Radu Moraru: Şi preşedintele nu poate să ceară acestei instituţii să dea aceste secrete?

Ioan Talpeş: Ba da.

Radu Moraru: Dar nu aţi vrut să o daţi ?

Ioan Talpeş: Eu am spus că îmi angajam undeva într-o postură foarte sensibilă. Îmi dădeam seama că climatul de atunci nu era propice pentru a se ajunge la un asemenea scandal. Cum s-a şi dovedit, mă refer şi la ce a urmat. Şi atunci ce am făcut? Am zis corect este, dumneavoastră sunteţi preşedintele ţării, nu pui pe Ioan Talpeş să facă asta împotriva conştiinţei lui. Pentru că el e obligat să te informeze dacă aşa ceva e bine sau nu. Şi mi-am prezentat demisia. Dânsul numea pe altcineva, ăla îi dădea lista. Fiecare cu regula lui. Avea dreptul să ceară. Şi mi-a spus, ţineţi domne demisia. Mi-a dat-o adjunctul dumitale. Mai mult, mi-a spus că i-a dat şi domnul Virgil Măgureanu. Şi m-a întrebat de ce dumneata nu vrei? Domne, eu mi-am permis să sugerez, dumneavoastră puteţi face asta prin poziţia pe care o aveţi, dar nu cu Ioan Talpeş.

Radu Moraru: Cine era adjunctul dumneavoastră?

Ioan Talpeş: Silinescu.

Radu Moraru: Era aceeaşi listă?

Ioan Talpeş: Nu. Se completau.

Radu Moraru: Şi atunci care era lista lui Severin? Că am înţeles că Severin a fost încurajat de oameni din servicii să iasă cu lista, i-au dat-o, după care ăia s-au retras.

Ioan Talpeş: Nu cred. Cred că a fost un moment în care Severin a ajuns la cunoaşterea unor persoane de acolo.

Radu Moraru: Şi lista a făcut-o el cu mânuţa lui?

Ioan Talpeş: Nu ştiu. Nu am văzut, dar după aceea el a venit la mine şi mi-a spus, de ce nu spui că ştii şi de ce? Am dat din umeri, de ce e vorba? Spune tu! Ştiţi de ce nu se putea? Pentru că era lege care proteja. Şi pentru oricine am spus daţi domne o lege întâi.

Radu Moraru: Îi protejează şi pe cei care lucrează şi pentru alte servicii străine?

Ioan Talpeş: Nu. Asta nu.

Radu Moraru: Eu la aceşti oameni mă refer.

Ioan Talpeş: Dar atunci se pune problema dacă abordezi o politică sau altă politică, adică dacă personaje din acestea consideri că nu generează daune majore şi le urmăreşti pentru aţi da seama care sunt direcţiile de atac ale celor care le au în control.

Radu Moraru: Dumneavoastră spuneţi de ce să îi deconspirări pe ăia care îi ştii unde sunt, mai bine îi laşi, ştii cine sunt decât să îţi inventeze adversari noi pe care să nu îi dibuieşti.

Ioan Talpeş: Şi mai mult, sunt unii dintre ei nişte vehicule care pot să îţi indice care este direcţia adversarilor de atac, care sunt dorinţele lor, care sunt obiectivele şi cum se face jocul.

Radu Moraru: Dar ce îl mâna în luptă pe Severin să facă asta?

Ioan Talpeş: Nu ştiu. Îmi e greu să spun. Eu am supoziţia mea, dar pot să vă spun că era supoziţie.

Radu Moraru: Dar seamănă cu lista lui Liviu Turcu?

Ioan Talpeş: A lui Liviu Turcu era mult mai cuprinzătoare. Liviu Turcu nu a ajuns la nivelul cunoaşterii unor personaje cu statut. El a cunoscut ofiţeri cu dependenţe, dar nu chiar…

Radu Moraru: Deci nu a ajuns la peştii mari? Dar când spune cutărică deputat, fond informativ la nivelul UM0625, UM0195, UM0144.

Ioan Talpeş: Da. El a spus acolo 3 unităţi ale SIE care deţin în dosare sau deţineau la vremea lui date despre personajul respectiv.

Radu Moraru: Păi Liviu Turcu a părăsit România prin 1988. Deci domnul Turcu până în 1988 spune că, aici erau file despre persoane monitorizate…

Ioan Talpeş: Sau angajamente.

Radu Moraru: Stop. Aţi spus DIE. DIE dacă era să monitorizeze persoane le punea pe alea de afară sau pe străini. Logic. Că DIE se ocupă de extern.

Ioan Talpeş: E, nu chiar aşa. Şi mai ales înainte de ’89.

Radu Moraru: Nu erau aşa separate? Deci ori e despre un tip pe care îl urmăresc când ai în fondul informativ file, ori despre un tip care colaborează cu tine.

Ioan Talpeş: Să ştiţi că în sistem nu este o precizare 100% de post. Oricine află o informaţie, chiar dacă e doar la informaţii, dar dacă află o informaţie despre un personaj şi informaţia intră în cadrul legilor, deci trebuie să informeze, el informează.

Radu Moraru: Întrebare…

Ioan Talpeş: Problema este că administrarea cazului după aceea e preluată de contraspionaj sau unitate specială.

Radu Moraru: Dar dacă tu…, şi spune este în fondul informativ al UM, şi UM, şi UM, şi aţi confirmat că sunt de la DIE, se chema pe vremea aia, acea persoană ori era colaborator, ori urmărit.

Ioan Talpeş: Da.

Radu Moraru: Nu poate să fie altă variantă.

Ioan Talpeş: La Liviu Turcu mai este o chestiune, el a mai avut şi un moment dur în care a crezut că el poate să vină pe un cal alb. Or, ce s-a întâmplat în ’89 după decembrie nu i s-a oferit nici măcar motocicleta. Şi atunci a intrat într-o stare de reacţie totală.

Radu Moraru: Eu nu vreau să dau nume, că nu am vorbit cu el.

Ioan Talpeş: Nu. Ce e important este altceva. Au trecut 20 de ani. Această chestiune trebuie să se închidă, pentru că deja a devenit o legendă.

Radu Moraru: Nu, dar de ce am întrebat de un nume deputat? Pentru că are legătură mare cu discuţia din seara asta, că atunci găsim explicaţii cum unii nu întâmplător au ajuns…

Ioan Talpeş: Dumneavoastră aveţi tot dreptul acum să cereţi, că 0544 are arhiva ei. Şi aveţi dreptul să cereţi să vi se spună. Categoric nu vi se va spune. Ştiţi de ce? Pentru că probabil persoana respectivă a continuat să se menţină în fondul acelei unităţi.

Radu Moraru: Asta înseamnă că persoana respectivă lucrează pentru alţii din afara ţării.

Ioan Talpeş: Eu vă garantez un lucru, că nu SRI sau SIE le împing pe aceste personaje spre a face afaceri de genul acesta sau a purta activităţi împotriva intereselor stratului român. Sub nicio formă. Eu sunt convins că oamenii care acţionează în servicii sunt corecţi.

Radu Moraru: Publicitate! Am revenit! Mă uit la ce scriu oamenii şi cred că ne mai ies vreo două emisiuni legate de şmecherii care s-au făcut. Foarte interesant. Spune cineva „cartea de muncă a domnului Adrian Năstase nu putea fi completată ulterior, pentru că dacă vă uitaţi la următorul loc de muncă e înregistrat la 9.02.1990″.

Ioan Talpeş: Eu nu am văzut de la distanţă.

Radu Moraru: Ne întreabă cineva, de ce nu spuneţi ce trebuie făcut? Păi aici se termină democraţia. Dacă mă întrebaţi personal ce i-aş face acestui prim-ministru când nu ne vede nimeni şi aş fi decât eu cu el nu aţi vrea să ştiţi şi nu aş spune, dar limitele democraţiei acestea sunt. La 4 ani avem ce să facem. Şi dacă dor atât de mult aceste dezvăluiri şi ştiţi bine că acum ies, dar cutia a fost deschisă printre alţii şi de Mona Muscă prin legea informaţiilor publice pentru care s-a luptat şi pentru care plăteşte Mona Muscă. Şi ea greşeşte că nu spune tot.

Ioan Talpeş: Nu, aici adevărurile se completează.

Radu Moraru: În colegiul 7 şi vă uitaţi, până la domnul Ioan Talpeş în România mai există vreun parlamentar care să fi făcut asemenea dezvăluiri? Sau alţi oameni? Îl votez sau nu îl votez? E foarte simplu.

Ioan Talpeş: Aici ar trebui completat, şi îmi pare rău pentru asta. Eu am făcut dezvăluirile astea şi mai multe altele, şi unii au şi intrat în închisoare din cauza, nu din cauza mea, ci din cauza faptelor lor, dar nimeni n-a vrut să le publice. Sau de fiecare dată Ioan Talpeş a fost considerat un personaj care minte, care induce în eroare, nu vă amintiţi declaraţiile celorlalţi…?

Radu Moraru: Ştim cum funcţionează Omerta.

Ioan Talpeş: Vedeţi, aici e chestiunea. Or, acum faptul că Ioan Talpeş spune din nou… şi asta datorită dumneavoastră. Şi şansei că aflându-ne în faţa electoratului înainte de 30 noiembrie există această audienţă. Oamenii sunt interesaţi să ştie.

Radu Moraru: Eu îi sfătuiesc pe toţi, toată presa să fie liberă. Patroni de presă din toată România, presa liberă vă aduce succes, bani şi ce vreţi. Eu sunt curios câţi vor prelua aceste lucruri? E un test. Domne, vă spun ceva, poate că v-aţi riscat chiar viaţa făcând aceste dezvăluiri. De ce nu? La atâtea zerouri…

Ioan Talpeş: Aici e şi o problemă de conştiinţă uneori. Eu fac demult asta. Şi bineînţeles că am fost izolat. Bineînţeles că se scriu tot felul de aberaţii despre mine. Doar ştiţi şi dumneavoastră de câte ori a trebuit să le explic aici. Şi culmea e că mă întâlnesc şi acum cu alegători, oamenii zic, da, domne, dar ştiţi că atunci aţi făcut, au fost acolo… şi zic, domne, nu am fost, uite ce scrie despre mine. E greu să te justifici când există 10 care te monitorizează într-o formulă. Uitaţi pentru mine „Caţavencu“ a fost o surpriză. Ştiţi de ce? Nu am avut niciodată la „Caţavencu“ vreo menţiune în afară de negativă. Dar nu aşa… personaj care face tot felul de chestiuni…. la fel şi la „România Liberă“. Acum abia sub ameninţarea unor reacţii în instanţă mi s-a dat dreptul la replică la unele ziare. Altele nu mi-au dat nici acum dreptul la replică.

Radu Moraru: Asta nu mi se pare, trebuie să dai dreptul la replică. Mi se pare un gest de
fair-play.

Ioan Talpeş: Cum, dumneavoastră nu ştiţi că există înţelegere între proprietarii acestor trusturi, în care nimic despre celălalt, că altfel începe şi celălalt?

Radu Moraru: Asta n-am ştiut că e chiar o înţelegere. Înţelegerile în România între unii şi alţii nu ţin mult.

Ioan Talpeş: Nu ţin, dar când e vorba să se protejeze între ei, fiţi sigur că fac aşa. Eu ca o persoană cu capacitate de reacţie şi de acţiune, vă rog credeţi-mă că am sesizat asta. Mi s-a spus în faţă. Domne, nu înţelegi pe ce lume eşti? Şi am zis, nu, domne, la vârsta mea nu mai vreau să înţeleg.

Radu Moraru: Da, aţi făcut domnul bine, domnul Ioan Talpeş. Şi eu îi sfătuiesc pe toţi. Dacă vreţi eu cred că dezvăluirile ăstea mai au un rol, nu doar de a produce bombe. Dezvăluirile au rolul de a arăta tuturor celor care vin, tuturor celor care vin parlamentari, miniştri, să ştie că dacă pe ăştia din Guvernul Adrian Năstase, cum e Tănăsescu, îl prinzi după nu ştiu cât timp când arăţi ordonanţa, astăzi durează mult mai rapid. Ai semnat astăzi? A treia zi eşti în orice cotidian, emisiune.

Ioan Talpeş: Asta dacă jurnaliştii care de fapt trebuia să urmărească activitatea Guvernului, şi ei erau delegaţi acolo, s-ar fi uitat şi ar fi urmărit toate aceste decizii. Şi să ştiţi că sunt foarte multe, dar credeţi că se urmăreşte aşa ceva?

Radu Moraru: Vreţi să vă spun ceva? Ştiţi cât… nu poţi să faci faţă.

Ioan Talpeş: Nu, domne, nu acuz.

Radu Moraru: Aici nu mi se pare normal, că nu poate să înfiinţeze fiecare ziar un organ de poliţie care să stea pe guvern. Guvernul trebuie să fie de bună-credinţă. Un guvern care nu e de
bună-credinţă ăla n-are ce căuta. Opoziţia din România e slabă şi bleagă. E o ruşine opoziţia din România din toţi anii. Dau un exemplu: domnul Radu Berceanu. Domnul Radu Berceanu eu nu ştiu cum mai apare la TV şi cum nu s-a ascuns undeva. Domnul Radu Berceanu, aţi fost la transporturi. De ce nu aţi venit să spuneţi că Guvernul Adrian Năstase nu lasă bani? Sute de milioane de dolari, să vină la buget să se facă drumuri? Corect?

Ioan Talpeş: Nu cred că a ştiut.

Radu Moraru: Păi dacă n-a ştiut, înseamnă că nu e de opoziţie.

Ioan Talpeş: Nu, aici e vorba şi de altceva. Când vine un ministru, acesta operează într-un cadru foarte clar, al celor care trebuie să îl informeze.

Radu Moraru: Nu, repet, opoziţie. Când eşti în opoziţie… cine vor fi în viitoarea opoziţie vor fi obligaţi să monitorizeze fiecare lucru. Că nu aţi auzit? Guvernul din umbră. Ce a făcut, domne, Guvernul din umbră? Păi să monitorizeze… noi asta o să facem după alegeri. Vom face noi guvernul Naşul care va monitoriza pe fiecare ministru. Să vadă ce face ăla, ce ordonanţe dă, ce prieteni are. Da, CNA-ul a judecat cazul turnătoriei lui Ion Cristoiu, pe care a făcut-o… public tot spune că să ne ia CNA-ul, să ne facă, să ne aresteze, are o obsesie. Mă enervează obsesia lui Cristoiu de a tot chema CNA-ul în ajutor. Bine că e CNA-ul şi nu e altă instituţie. S-a judecat, CNA-ul a considerat că Naşul a procedat corect, aşa cum face seară de seară. Iar dacă aş fi greşit în cazul Cristoiu mi-aş fi cerut scuze în faţa lui Ion Cristoiu. Dar modul de reacţie al lui Ion Cristoiu mă pune pe mine pe gânduri pentru că aşa cum a reacţionat Ion Cristoiu mi-a făcut mie nişte dezvăluiri mai mari decât cele pe care le-am făcut eu aici în emisiune şi publicului larg. Asta rămâne istorie. Ion Cristoiu s-a transformat în om care furnizează multe dezvăluiri prin modul în care a reacţionat şi reacţionează. Dar s-a terminat. CNA-ul a spus n-a greşit Radu Moraru şi nici colegii săi de la Naşul. CNA-ul după cum ştiţi nu ne e foarte prieten. Mulţumesc, domnul Ioan Talpeş, a fost o emisiune istorică. Din toate punctele de vedere. Ne revedem mâine seară la orele 20.

(Prin Monitoring Media: B1TV –Naşul , Ora 20:00)